Școala Gimnazială “Grigore Tocilescu” a fost înființată în anul 1928 sub denumirea de Școala Primară de Fete Nr. 39. Ulterior a devenit școală mixtă dobândind titulatura de Școala Generală Nr. 132. O legendă spune că ea a fost construită de către primarul de la acea vreme și apoi dăruită din dragoste unei frumoase doamne profesoare.

Este una dintre puținele instituții de învățământ ale Bucureștiului care se bucură de o arhitectură deosebită, oricând putând fi introdusă în cadrul patrimoniului național. Clădirea școlii prezintă caracteristicile tipice stilului național impus la sfârșitul sec. al XIX-lea, de arhitecți precum Ion Mincu sau Gr. Cerchez. Edificiul înglobează elemente de arhitectură tradițională românească, cu arcade cioplite în piatră și stâlpi cu capitel floral în descendență brâncovenească.

S-a afirmat de-a lungul anilor ca fiind una dintre școlile recunoscute și apreciate pentru rezultatele obținute la concursurile școlare, implicarea în programe și proiecte, precum și pentru reușita elevilor în profesiile alese din domenii diferite precum economie, medicină sau educație.

Născut la Fefelei – Prahova, Grigore Tocilescu a fost istoric, arheolog, epigrafist și folclorist, a devenit membru titular al Academiei Române în 1890.

În anul 1877 Grigore Tocilescu a fost la Moscova, la muzeul Rumianțov, unde a copiat cartea “De-nceputul lumiei de-ntâiu”, scrisă de Mihail Moxa, și i-a trimis copia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a publicat-o în “Cuvente den batrâni” (vol. I, 1878). Lucrarea este o istorie universală care începe de la „facerea lumii”, vorbește de asirieni, egipteni, perși, trecând apoi la romani. Face istoria pe scurt a Republicii Romane, după care enumeră împărații de Apus și de Răsărit până la stabilirea domniei turcești în Europa, și termină cu primele lupte ale turcilor cu românii la 1489. Ulterior, pleacă la Paris pentru a continua studiile din arhivele și bibliotecile franceze, despre Dimitrie Cantemir. Cu această ocazie urmează cursurile de la Collège de France și École Pratique de Hautes-Etudes (Sorbona).

Întors în țară, este numit directorul Muzeului Național de Antichități și ocupă postul de profesor de istorie antică și de epigrafie la Universitatea București (1881). Din punct de vedere al arheologiei, Tocilescu a fost inițiatorul săpăturilor arheologice românești din Dobrogea.

Este coautor al lucrării Marele Dicționar Geografic al României apărut în 5 volume la București în perioada 1898-1902. A fost secretar general la Ministerul Învățământului și, de mai multe ori, senator conservator.

Tocilescu este unul dintre primii istorici care s-au ocupat de studiul civilizațiilor de pe teritoriul fostei Dacii. A lăsat trei lucrări impresionante: Dacia înainte de romani, Monumentul de la Adamclisi în colaborare cu O. Benndorf și G. Niemann și Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie. De asemenea, s-a preocupat de republicarea unor lucrări fundamentale, precum „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor” (Ed. Academiei, 1901), a lui Dimitrie Cantemir.

Ca folclorist, a realizat o vastă culegere folclorică.